Cu har din...jar...

           .....Si pentru ca orice feed-back ar trebui sa aiba rolul stimulativ al unei muze (zuze, difuze si mai putin ....confuze, ce-si arata suav-coercitiv biciul de piele ....ce face sa-i tremure pana bietului scrib....) , incerc sa continui dizertatia, cu focalizare.....feroviara.....!
                Un film rusesc ...... "Gara pentru doi" ....(cinefilii din anii '80 il stiu, cei mai tineri.....in viteza secolului 21.....si-ar face un cadou la "http://filmehd.net/gara-pentru-doi-1983-filme-online.html")....arata un unghi de perceptie ce pastreaza speranta unei empatii intre "sine", o introspectie pana-n strafunduri, catre esente, catre primordialul uman nealterat de....... educatie, predispozitii genetice, grad de cultura ,experienta de viata,  automatisme si inertii psihologice specifice fiecarui sex.......
                Atunci cand exista ceva, undeva, dincolo de noi, sau....atat de convergent in noi, dispar si bariere sociale, si conditionari spatio-temporale, si divergente aparent ireconciliabile....se topesc decalaje, nepotriviri si....coplesiti de neintelesul ce ne invaluie, ne consolam cu termenul de "suflet-pereche", "soarta", sau....."asa a fost sa fie"si concentram in sintagma de "coincidenta" (ce apare atunci cand D-zeu face o minune, dar vrea sa ramana anonim!), tot inefabilul, tot miracolul unei ilogice legaturi sufletesti intre 2 oameni, intre un barbat si o femeie, unde ancestrala atractie sexuala, desi prezenta aproape palpabil, n-are amprenta hormonala, ci se manifesta pe cai afectiv-intuitive, sugerate implicit.......
               Pana si-o interpretare profan-trivial-spumos-ironica e-n bancul in care.....Ion.....trecand pe langa poarta casei Mariei, o vede pe prispa si-i striga de peste gard: "Marie! Stiu la ce te gandesti in clipa asta!", iar ea-i raspunde ofuscata: "Porcule!".....
              Cutume sociale, prejudecati egoist-obtuz-bigote......incearca, uneori inconstient, adesea.. .premeditat,  sa rataceasca trenul......care sa nu mai gaseasca....gara....., pentru ca o nefericire personala, diluata in mentalul colectiv, se hraneste cu satisfactia confirmarii altei nefericiri, gen "sa moara si capra vecinului"! Cel mai greu de suportat nu-i tragedia personala, cat....fericirea celuilalt! Si-n ciuda aparentelor comercial-financiar-consumatoriste......cea mai invidiata e..... fericirea indusa de iubire......
              Atunci cand  ti-e drag si nebarbierit, si mirosind a transpiratie sau a "o bere-n plus", atunci cand te induioseaza si neepilata, sau cu iz de ceapa prajita-n par, atunci cand constati ca el poate conduce-o firma, dar nu e-n stare sa-si faca singur un nod la cravata, atunci cand ea darama muntii, dar se abandoneaza tematoare la pieptul tau, dupa ce-a vazut un soricel,..... atunci.....se deschid cakrele cerului si .....constientizezi divinul.......